vineri, 29 noiembrie 2013

Mâine ... o nouă zi

Azi este 29 noiembrie. Pentru mulți dintre noi e o zi obișnuită de vineri, o zi ca oricare alta, o zi de toamnă friguroasă, o zi ca multe alte zile din calendar. Azi dimineață, pe când savuram prima ceașcă de cafea a zilei, am realizat faptul că niciodată până acum nu m-am gândit atât de serios la importanța unei zile, a aceleiași zile în viața mai multor oameni. Pentru unii ziua de azi poate fi una banală, pentru alții însă poate fi o zi de naștere, pentru unii ziua de azi poate fi cea mai fericită zi din viață, pentru alții însă poate fi cea mai tristă, pentru unii ziua de azi poate fi sfârșitul unui drum, pentru alții poate fi un nou început.

Pentru mine, această zi are o dublă semnificație. Pe de o parte, este o zi tristă întrucât azi se împlinesc opt luni de la momentul zero. Opt luni de la acel moment pe care nu îl putem prevedea, pe care nu ni-l dorim, dar pe care nu îl putem evita. Vine pe neașteptate și, precum o tornadă, răstoarnă totul în viața ta, lăsând în urmă speranțe spulberate și dorințe neîmplinite.

Pe de altă parte, ziua de azi este ziua unui nou început. O zi în care noi speranțe răsar și își cer, la început mai timid, dreptul de a ocupa locul principal al preocupărilor mele zilnice. Azi am început, din nou, să împachetez. Din curiozitate, am cronometrat timpul necesar pentru a-mi aduna în mijlocul sufrageriei toate lucrurile personale și a le împacheta în valize, genți și cutii. Nu mi-au trebuit mai mult de trei-patru ore pentru ca totul să fie adunat. S-au strâns două valize, două genți de voiaj, două cutii și două plase nu foarte mari. Ah, era să uit, și două poșete de mărime medie, una pentru laptop și una pentru documentele personale.

Mă uitam puțin surprinsă. Doar atât? Câteva genți și câteva ore este suficient pentru a pune punct într-un loc și a o lua de la capăt în altă parte? Se pare că da. Pentru că toate lucrurile adunate pentru mutarea de mâine sunt doar niște simple lucruri. Ne înconjurăm de ele pentru că ne sunt necesare și nimic mai mult.

Ce este cu adevărat valoros nu are nevoie de cutii pentru a fi depozitat și nici de timp pentru a fi împachetat. Ce este cu adevărat valoros port în permanență asupra mea, în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu. Și acolo vor fi mereu.

Pentru mine, mâine e o nouă zi. Dar la fel este pentru toată lumea. Însă dacă pentru mulți ziua de mâine este e o zi obișnuită de sâmbătă, o zi ca oricare alta, o zi de toamnă friguroasă, o zi ca multe alte zile din calendar, pentru mine ziua de mâine este ziua unui nou început, un început într-un oraș nou, într-un apartament nou, într-un colectiv nou.

Cam atât pentru azi. Sunt destul de obosită, iar mâine mă așteaptă o nouă zi ... plină. Noapte bună tuturor.




2 comentarii:

  1. Buna.
    Am ajuns pe blogul tau intr-un mod foarte bizar. As zice ca "intamplator" dar nu-i asa fiindca am ajuns de mult la concluzia ca nimic nu-i intamplator in viata.
    Modul acela bizar se cheama o cautare pe Google: cum se pune buton like la fiecare postare pe blogspot...
    Am citit multe postari, peste 10 si mi s-a confirmat ca intamplarea nu-i intamplare. Avem destine oarecum asemanatoare: Suedia, eu Norvegia. Citeam cum inveti suedeza. Eu sunt doar o parte din an in Norvegia, am un job care imi ocupa uneori si 12 ore sau chiar mai mult...si n-am timp, nici energie sa invat limba desi mi-as dori. Constat ca n-ai mai scris de mult timp pe blog. Eu, cu intermitente, scriu pe ambele bloguri.
    In fine, mult succes pe acolo pe unde te afli! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Revin, fiindca am uitat ceva. Citez: "Ce este cu adevărat valoros nu are nevoie de cutii pentru a fi depozitat și nici de timp pentru a fi împachetat. Ce este cu adevărat valoros port în permanență asupra mea, în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu. Și acolo vor fi mereu."
    Cam asta gandeam si eu intr-un ultim articol. Doar ca scriam cu alte cuvinte. :)

    RăspundețiȘtergere