Despre filme - Mud și Trance

Pentru că ieri am scris despre cărți, azi aș vrea să scriu despre filme. Și nu despre orice filme, ci despre ultimele două filme pe care am avut răgazul de a le urmări consecutiv duminică dimineață. Vorbesc despre filmele Mud și Trance.

Dacă Mud a fost o premieră pentru mine, Trance a fost la a doua vizionare, dar unele filme trebuie văzute de mai multe ori pentru a înțelege exact cursul acțiunii. Și pentru că am pomenit de acțiune, aș spune că cele două filme sunt foarte diferite, Mud pare chiar un film lipsit de acțiune, un film în care totul este static și pare să nu se întâmple nimic, nu se schimbă nimic, pe când Trance este plin de mișcare, plin de evenimente, un film a cărui acțiune cu greu poate fi urmărită și înțeleasă în întregime de la prima vizionare. Chiar și așa, cele două filme au un lucru în comun. Ambele filme au câte o poveste impresionantă despre relația dintre oameni, relații care marchează destine, relații care formează caractere, relații care distrug vieți.

Mud este o dramă care îl aduce în prim plan pe unul dintre actorii mei preferați, Matthew McConaughey. Rolul său de fugar, căutat de poliție și de vânătorii de recompense pentru o crimă, este atât de diferit de imaginea de băiat drăguț, îngrijit și pedant care nu vrea să se maturizeze pe care și-o crease în comediile romantice care i-au marcat cariera, încât pentru mine a fost aproape un șoc să văd un Matthew McConaughey nebărbierit, nearanjat, care întreg filmul poartă aceeași cămașă norocoasă de culoare bej, mănâncă direct din conserve fără a folosi tacâmuri, și doarme într-o barcă părăsită așezată, nu știu cum în vârful unui copac. Și chiar dacă filmul pare foarte static, jocul actoricesc al lui Matthew și al celor doi puști de 14 ani care îl întâlnesc întâmplător prin pădurea unde fugarul își găsise adăpost temporar, reușește să ne transmită totuși foarte multe și să ne inducă diferite stări. Mișcarea fizică este înlocuită de sentimente, de trăiri, de emoții uneori contradictorii izvorâte din modul în care cei doi adolescenți, abia ieșiți din rândul copiilor, înțeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor. Chiar dacă Matthew (Mud) este eroul principal, toate se întâmplă în jurul celor doi puști în universul lor neînțeles încă de adulți. 

Este un film despre relații, în care sunt atinse subiecte precum primii fiori de dragoste, relația dintre adolescent și mama care își dorește mai mult de la viață, relația dintre adolescent și tatăl adoptiv care își iubește nespus fiul, relația dintre un bărbat și o femeie, toate privite din perspectiva adolescenților de 14 ani.  În ochii lor, atunci când există dragoste totul este permis, inclusiv crima, motiv pentru care cei doi acceptă fără ezitare să îl ajute pe fugarul pe care îl privesc cu deosebită admirație, chiar dacă acest ajutor ajunge să îi transforme pe micii actori în hoți.

Despre Trance, pot spune că datorită acestui film, doi actori pe care îi apreciam dinainte au urcat brusc pe primele două locuri în preferințele mele. Vorbesc despre James McAvoy și Vincent Cassel. Este un film exploziv, plin de acțiune, derutant pe alocuri datorită unor crime de care nu mai suntem siguri dacă sau de cine au fost comise, un film în care un hipnoterapeut se joacă cu mintea tuturor, inclusiv a spectatorilor, un film în care ajungi să nu mai știi exact ce este vis și ce este realitate.

Este un film despre relații, de fapt un film despre o relație dintre un bărbat violent și o femeie care nu vede altă scăpare decât să facă ceea ce știe ea mai bine: hipnoterapia. Și cum în filme, uneori lucrurile nu se întâmplă așa cum sunt plănuite, evenimentele iau o turnură spectaculoasă, acțiunea se schimbă permanent, iar finalul este neașteptat chiar și pentru protagoniști.

Per total, chiar dacă cele două filme nu au ratinguri foarte mari pe IMDb (Mud – 7.5, iar Trance – 6.9) în opinia mea cele două filme merită văzute. O singură mențiune am de făcut. Dacă doriți să vizionați un film liniștit, relaxant, de duminică după-amiază, în care să nu vă obosiți prea mult  nu v-aș recomanda nici unul dintre cele două filme. În rest, numai de bine. Două filme bune, cu trăiri intense, două filme care m-au marcat și m-au emoționat deopotrivă.

Voi ați urmărit vreunul dintre aceste filme? Și dacă da, ce părere aveți despre ele?