Pierduți printre temele de casă

Azi îmi plâng puțin de milă. Am rămas singură cu copiii, întrucât soțul meu este la servici în schimbul doi. În paranteză fie spus, cel mai mult urăsc schimbul doi pentru  că pleacă la servici când îmi este mie lumea mai dragă și revine acasă după miezul nopții, oră la care sper ca eu și copiii să ne aflăm de mult în lumea viselor. Dar să revin. Este ora 16.00 și a venit momentul „mult așteptat” al temelor de casă. De ce spun mult așteptat, pentru că atât mie cât și copiilor mei ne place la fel de mult acest moment, de fapt nu moment ci ore ore.

Fiica mea s-a trezit deja după somnul de prânz pentru că este foarte matinală și nici nu a cântat bine cocoșul azi dimineață că ea cerea deja „papi” și „cip” (adică mâncare și desene animate). Acum este sătulă și odihnită, adică exact cum e mai bine pentru a dori să meargă în parc. Cred și eu, la soarele de afară dacă adăugăm și cele 25 grade din aer și mie mi-ar plăcea să merg în parc în loc să stau în casă făcând teme.

Așa că eu ce fac? În timp ce încerc să o întrețin pe energica junioară și încerc din răsputeri să o conving să nu-l deranjeze pe fratele ei de la teme, trebuie să mă concentrez în a-l supraveghea pe fiul meu unde altundeva decât la temele la mate... preferatele între preferate. Nu este lucru mai greu decât să fac cu el temele la mate. Pentru el matematica este atât de complicată și asta nu pentru că nu ar avea creier să o înțeleagă, ci pentru că nu se concentrează deloc. Dar deloc. În creierul lui este o mare gaură neagră când vine vorba de această materie. După fiecare subiect un mare burete invizibil șterge tot și aproape că o luăm de la început.

De-ar fi numai atât... Dar nu este. Se adaugă și dorința lui nestăvilită de cunoaștere, setea de a afla lucruri noi, astfel că atunci când își face temele ar face orice altceva numai teme nu. Este deranjat de mașinile care trec prin fața geamului, i se face foame sau sete, sau amândouă, are nevoie să meargă la toaletă, orice motiv e numai bun pentru a se întrerupe din teme. Așa că mă înțelegeți de ce îmi plâng de milă? Acum vă las că mai am câteva exerciții cu axe, pași, numere naturale pare și impare. O după amiază însorită și ne mai întâlnim mâine.