joi, 8 august 2013

De ziua mamei

Am crescut printre tablouri, picturi, pensule și vopsele. Mama mea a fost artist plastic cu un talent deosebit la pictură. Momentul în care o puteam admira pe mama pictând era unul din momentele mele preferate. Stătea ore întregi aplecată deasupra pânzei albe care încet, încet prindea culoare, prindea viață. Și la fel ca ea, eu stăteam ore întregi în fața ei și o priveam pictând.

Mă fascina totul, tehnica ei, felul în care spăla pensulele, cum aranja culorile pe pânză. Picturile ei aveau ceva magic. Personajele parcă prindeau viață sub pensula ei, parcă îmi vorbeau iar sclipirea din ochii lor mă urmărește încă și astăzi. Florile pictate de ea erau întotdeauna proaspete, chiar atunci culese din grădină iar uneori puteam să jur că ele au și miros. Iar peisajele și naturile moarte erau adevărate opere de artă.

Acum mama nu mai pictează. Nu mai are nici șevaletul, nici paleta, nici culorile și nici pensulele. Și când spun asta, o fac cu un mare regret în suflet. Îmi plăcea să o privesc pictând. Era mai frumoasă ca niciodată cu pensula în mână aplecată asupra pânzei.

Azi este ziua mamei mele. Nu îi pot picta un tablou în care să îi transmit ce simt. Dar pot să îi scriu ceva. Pentru tine, mami, toate culorile din lume ce izvorăsc din zâmbetele nepoților, un curcubeu de pupici și un simplu ”Te iubesc”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu