Vara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Copil fiind, iubeam vara
pentru că era anotimpul vacanței mari, apoi o iubeam pentru că era anotimpul
concediilor la mare, acum o iubesc doar pentru că este vară. Nu m-a deranjat niciodată
temperatura de 35 de grade din timpul zilei, că nu puteam respira, că soarele
încerca din toate puterile sale să stoarcă și ultima picătură de apă din mine. Pur
și simplu, mă bucuram de vară.
Vara aceasta este diferită, însă să nu credeți că o iubesc mai puțin. Cu
temperaturi în medie de 20 de grade, cu un cer de un albastru ireal, cu ploi
torențiale scurte care lasă aerul mai curat și mai ușor de respirat, cu un
soare strălucitor care nu vrea sub nici o formă să lase loc stelelor, cu o lună
care are doar două ore la dispoziție să fie regina nopții, aceasta este o vară
de care nu mă pot sătura.
Doar scurtele ploi torențiale deranjează din când în când liniștea unei
zile de vară. Însă și ele încearcă să își facă treaba în liniște, fără furtuni,
fără tunete, fără fulgere. Nici nu îmi dau seama când se înnorează, ploaia
începe ca din senin și uneori abia se poate vedea prin perdeaua de apă care se
lovește cu putere de pământ. Însă în câteva minute, ploaia se oprește la fel de
repede precum pornește. Apoi cerul se înseninează rapid iar soarele începe să
încălzească ușor totul în jur. Și întreaga zi este liniștită. Senină, caldă,
plăcută. O zi tipică de vară suedeză. Mi-ar plăcea ca așa să fie în fiecare zi
a anului, ca într-o zi de vară la 20 de grade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu